VERÍF s. n. (În loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VERÍF s.n. În verif = pieziș, în diagonală față de firele unei țesături. [< engl. verify].
Sursa: Dicționar de neologisme
veríf s. n. – Curmeziș, oblicitate. – Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban).Sursa: Dicționarul etimologic român veríf s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită veríf, V. veref.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VERÍF s. n. (în loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)