VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].
Sursa: Dicționar de neologisme
vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VÉCSEL, vecsele, s. n. (înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)