VECÉRNIE, vecernii, s. f. 1. Slujbă religioasă care se face spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători bisericești. 2. Timp al zilei pe la apusul soarelui; chindie. – Din sl. večerĩnja.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vecérnie (-ii), s. f. – Ajun, ore liturgice care se fac spre seară. – Var. vecerne. Sl. večerĭnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 452).Sursa: Dicționarul etimologic român
vecérnie (-ni-e) s. f., art. vecérnia (-ni-a), g.-d. art. vecérniei; pl. vecérnii, art. vecérniile (-ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vecérnie f. (vsl. večerĭnĭa, d. večerŭ, seară; bg. večernĕa). Slujba de spre seară la biserică. – Și avecernie (Trans.). V. utrenie, priveghere.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vecernie f. slujbă de seară. [Slav. VEČERĬNĬA (din VEČERŬ, seară)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VECÉRNIE, vecernii, s. f. 1. Slujbă religioasă care se face spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători bisericești. 2. Timp al zilei pe la apusul Soarelui; chindie. – Din sl. večerĭnja.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)