VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ◊ (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a] – Din fr. variable, lat. variabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VARIÁBIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător. 2. (Mat.) Mărimi (sau cantități) variabile = mărimi (sau cantități) care își pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. // s.f. (Mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantități ale unei mulțimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. ♦ (Statist.) Caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme
VARIÁBIL, -Ă I. adj. 1. care variază; schimbător. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă. 2. (mat.) care variază2 (I, 2). II. s f. 1. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili. 3. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități. (< fr. variable, lat. variabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
variábil (-ri-a-) adj. m., pl. variábili; f. variábilă, pl. variábile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*variábil, -ă adj. (lat. variabilis). Schimbăcĭos, care variază: om, timp variabil. Gram. Care-șĭ schimbă sufixu: cuvînt variabil. S. f. Mat. Mărime care poate trece pin [!] toate stările, cuprinse orĭ nu între anumite limite. Adv. În mod variabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
variabil a. 1. care se schimbă des: timp variabil; 2. se zice de vorbele a căror dezinență variază după raportul gramatical. ║ n. timp nesigur indicat de barometru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VARIÁBIL, -Ă, variabili, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. (Mat.) Cantități (sau mărimi) variabile = cantități (sau mărimi) susceptibile de a-și schimba valoarea față de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p. gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) Care are forme diferite, care își schimbă terminația. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. variable, lat. variabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)