VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VANÍLIE s.f. Fructul aromat, având forma unei păstăi, al unei varietăți de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
VANÍLIE s.f. 1. Varietate de orhidee mexicană, cultivată la tropice pentru fructele sale. ♦ Fructul acestei plante, folosit mai ales la produsele de cofetărie și de parfumerie. 2. Plantă din familia boraginaceelor; vanilie sălbatică; (pop.) buruiana-dalacului; iarba-soarelui. [Gen. -iei. / cf. fr. vanille, it. vaniglia, lat.sc. vanilia].
Sursa: Dicționar de neologisme
VANÍLIE s. f. orhidee mexicană cultivată la tropice pentru fructele sale aromatice, în formă de păstaie; fructul la produsele de cofetărie și de parfumerie. (< it. vaniglia fr. vanille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vanílie f. (ngr. vanilli, it. vaniglia și vainiglia, d. sp. vainilla, dim. d. vaina, teacă, păstare, d. lat. vagina, teacă; fr. vanille). O liană, și anume orchidee (vanilla planifólia) care crește pe la tropice în America și Africa și e cultivată în Antile. (Ĭa [!] produce niștre păstărĭ [!] de vre-o 25 c.m., care, după ce se culeg, se cufundă în apă ferbinte [!], se lasă să se usuce puțin și se închid jilave în cutiĭ de tinichea, unde, după cîte-va lunĭ, se dezvoltă aroma lor. V. epifit). O plantă boraginee (heliotropium peruvianum) originară din Chili și Perú și cultivată p. florile eĭ mirositoare plăcut care-țĭ aduc aminte de mirosu vaniliiĭ comerciale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vanilie f. 1. fructul unei plante americane cu teacă lungă și subțire, cu miros foarte plăcut, întrebuințată, în medicină și la cofetărie; 2. parfum extras din acest fruct.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilia planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanílli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)