VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a valtráp (-puri), s. n. – Pătură mare care se pune sub șaua calului. Germ. Waltrape, prin intermediul rus. valĭtrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).Sursa: Dicționarul etimologic român
valtráp s. n. pl. valtrápuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
valtrap n. cioltar de cavalerie ușoară. [Rus. VALTRAPŬ (din nemț. Waltrappe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdráp s. n.] – Din rus. valitrap.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)