VALÉT, valeți, s. m. 1. Servitor la casele boierești (aflat în serviciul personal al stăpânului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VALÉT s.m. 1. Tânăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2. (În trecut) Servitor care îngrijea de persoana și de garderoba stăpânului său. 3. Carte la jocul de cărți, reprezentând un cavaler; fante. [< fr. valet, cf. v.fr. vaslet < lat.med. vassus – scutier].
Sursa: Dicționar de neologisme
VALÉT s. m. 1. tânăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2. persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu. 3. carte la jocul de cărți reprezentând un cavaler; fante. (< fr. valet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
valét s. m., pl. valéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*valét m. (d. valet). Fecĭor, servitor în casă. Fante (la cărțĭ). V. cĭocoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
valet n. fante, în jocul de cărți: zece galbeni pe valet AL. (= fr. valet).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)