Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele valență:

Valența f. oraș în Spania: 254.000 loc. Universitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a



VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VALÉNȚĂ s.f. 1. Forța de legătură dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ Semn grafic care marchează această legătură în formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza].
Sursa: Dicționar de neologisme

VALÉNȚĂ s. f. 1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia. (< fr. valence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*valénță f., pl. e (lat. valentio, putere, d. valere, a avea vigoare). Chim. Valoare în combinațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Număr egal cu numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau al unui radical. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

valenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul valent

valentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul valent