Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele uzufruct:

UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. Cf. fr. usufruit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



UZUFRÚCT, uzufrúcte, s.n. ~ (sil. -fruct) [pl. NODEX]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

UZUFRÚCT s.n. Drept pe care îl are cineva de a se bucura de folosința unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligația de a le conserva substanța. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit].
Sursa: Dicționar de neologisme

UZUFRÚCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane. (< lat. usufructus, după fr. usufruit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

uzufrúct (-zu-fruct) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*uzufrúct n., pl. urĭ (lat. usufructus, d. usus, uz, și fructus, folosință). Jur. Dreptu de a te folosi de venitu uneĭ moștenirĭ, de dobînzile unuĭ capital care e proprietatea altuĭa (ca dreptu părinților față de averea copiilor minorĭ și al soțuluĭ față de averea soțiiĭ. Acest uzufruct se numește legal).
Sursa: Dicționaru limbii românești

uzufruct n. Jur. dreptul de a se folosi de venitul unei moșteniri sau de dobânzile unui capital, a căror proprietate aparține altuia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)