UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor. – Din fr. uvule, lat. uvula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UVÚLĂ, uvúle, s.f. ~, gușter; împărătuș, luetă. [și NODEX]
Sursa: Marele dicționar de neologisme
UVÚLĂ s.f. (Anat.) Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a vălului palatin; luetă; (pop.) omușor. [< fr. uvule, it., lat. uvula].
Sursa: Dicționar de neologisme
uvúlă s. f., g.-d. art. uvúlei; pl. uvúleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor. – Din fr. uvule, lat. uvula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)