URSÁR, ursari, s. m. Bărbat care umblă cu urși dresați și îi pune să joace. – Urs + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a URSÁR (‹ urs) s. m. (Rar) Persoană (de obicei de etnie romă) care are urși dresați pe care îi pune să joace, dând un fel de spectacole prin sate. În România au existat u., cu deosebire în sec. 19 și în prima jumătate a sec. 20, după care aceste spectacole au fost interzise iar urșii eliberați. Sporadic se mai practică în țări din Pen. Balcanică, dar se fac eforturi pentru eliminarea lor.Sursa: Dicționar enciclopedic
ursár s. m., pl. ursáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită URSÁR, ursari, s. m. (Înv.) Bărbat (de obicei țigan) care avea urși dresați pe care îi punea să joace. – Urs + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ursár m. Țigan care umblă cu ursu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ursar m. țigan care crește urși tineri pe cari îi învață să joace.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a