Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele urgentare:
URGENTÁRE,urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
URGENTÁREs.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta]. Sursa: Dicționar de neologisme
urgentáre s. f., g.-d. art. urgentắrii; pl. urgentắri Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
URGENTÁRE,urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
urgentare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul urgenta
