Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele urgentare:

URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



URGENTÁRE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
Sursa: Dicționar de neologisme

urgentáre s. f., g.-d. art. urgentắrii; pl. urgentắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

urgentare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul urgenta