urdu-beleá adv. (înv.) pe neașteptate, pe nepusă masă, din senin; deodată, brusc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
urdu-beleá interj. – Exprimă ideea de surpriză neplăcută. – Orogine incertă. Pare a fi creație expresivă, ca hurduz-burduz, turlu-burlu etc. Totuși, Tiktin, Candrea și Scriban se gîndesc la un tc. urdu bela „neplăcerea unei încartiruiri militare”, expresie neatestată.Sursa: Dicționarul etimologic român
urdu-beleá adv. (d. turc. urdu, tabără, și bela, belea, adică „belea care tabărăște. V. urdie și belea). Munt. Fam. Ca o belea, din senin, pe neașteptate, cu tărăboĭ: acest om a căzut curat urdu-belea pe capu meŭ. – Și hurduz-belea și hurduz-burduz (Mold.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
urdu-belea adv. pe neașteptate: astă jivină căzută urdu-belea pe spinarea bieților oameni ISP. [Turc. URDU, tabără (v. urdie): lit. belea ce tabără pe cineva].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a