URÁRE, urări, s. f. Acțiunea de a ura2 și rezultatul ei; conținutul unei urări; urat1. – V. ura2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a uráre s. f., g.-d. art. urắrii; pl. urắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
uráre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a ura. Felicitare. – Vechĭ urăcĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
urare f. 1. acțiunea de a ura; 2. felicitare, gratulațiune; 3. pl. panglici de diferite colori la căciula mortului (cu acest sens, vorba se aude în Muscel).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
URÁRE, urări, s. f. Acțiunea de a ura2 și rezultatul ei; conținutul unei urări; urat1. – V. ura2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
urare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ura
urâre - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul urî