Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele untar:
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
untár2 (putinei) (reg.) s. n., pl. untáre Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
untár2 (putinei) (reg.) s. n., pl. untáre Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)