Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele unire:

UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

uníre f. Acțiunea de a saŭ de a se uni. Concordie: a trăi în unire. Uniunea Moldoveĭ cu Țara Românească (1859): hora Uniriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

unire f. 1. acțiunea de a (se) uni; 2. în special, contopirea administrativă a Principatelor Române într’un singur Stat, pus sub suveranitatea Porții și sub garanția colectivă a Puterilor europene (conform Convențiunii din Paris dela 1858).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

unire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul uni