Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele unipersonal:

UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se întrebuințează sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNIPERSONÁL, -Ă adj. 1. Care este făcut de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. 2. (Despre verbe) Care se folosește numai la persoana a treia; impersonal. [Cf. fr. unipersonnel].
Sursa: Dicționar de neologisme


UNIPERSONÁL, -Ă adj. 1. de către, pentru o singură persoană. 2. (despre verbe, forme și construcții verbale) care se folosește numai la persoana a 3-a singular. (< fr. unipersonnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*unipersonál, -ă adj. (unu și personal; fr. unipersonnel). Gram. Impersonal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

unipersonal a. Gram. se zice de verbele întrebuințate numai la persoana III singular, ca trebue.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)