UNIFÓRMĂ s.f. Îmbrăcăminte tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții. / < fr. uniforme].
Sursa: Dicționar de neologisme
unifórmă s. f., g.-d. art. unifórmei; pl. unifórmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
uniformă f. veșmânt croit după un model prescris: soldații au uniforme.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
uniforma - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul uniform
uniformă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul uniform