UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ungurísm (rar) s. n., pl. ungurísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ungurism n. vorbă luată din ungurește. Ungurismele sunt vechi sau moderne: primele au devenit o parte integrantă a limbei generale, pe când celelalte sunt mărginite la Ardeal și la provinciile învecinate, azi redevenite românești, dar mult timp supuse Ungariei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)