UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a umezeálă s. f., g.-d. art. umezélii; pl. umezéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
umezeálă f., pl. elĭ. Apă (picăturĭ, abur) răspîndită pin [!] pămînt, pin zidurĭ, pin aer (igrasie [!]): umezeala aeruluĭ după ploaĭe se măsoară cu igrometru [!]. – Vechĭ și umegĭune, -june. Cp. cu putregĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
umezeală f. însușirea celor umede.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect umed al ochilor. – Umezi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)