UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UMBRÉLĂ s.f. Obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, constând dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. [Cf. fr. ombrelle, it. ombrello].
Sursa: Dicționar de neologisme
UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
umbrelă, umbrele s. f. (intl.) persoană coruptă din aparatul poliției sau al justiției care protejează un infractor.Sursa: Dicționar de argou al limbii române umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *umbrélă f., pl. e (fr. ombrelle, d. it. ombrello și a-. V. umbelă1). Cortel, adăpost portativ contra soareluĭ orĭ ploiĭ. (E făcut ob. din opt clinĭ de pînză cusuțĭ și întinșĭ pe niște speteze). – Primu care a purtat umbrelă în Anglia a fost Jonas Hanway (1712-1786).
Sursa: Dicționaru limbii românești
umbrelă f. mic cort portativ din stofă ușoară ce se poate închide după plac spre a se apăra de ploaie și soare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)