UMANITÁR, -Ă, umanitari, -e, adj. Care urmărește, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanității. – Din fr. humanitaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UMANITÁR, -Ă adj. Care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate. [Cf. fr. humanitaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
UMANITÁR, -Ă adj. care se preocupă de binele omenirii, filantropic, plin de umanitate. (< fr. humanitaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
umanitár adj. m., pl. umanitári; f. umanitáră, pl. umanitáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *umanitár, -ă adj. (d. umanitate; fr. humanitaire). Care interesează umanitatea (omenirea): instituțiunĭ umanitare. Care se interesează (se ocupă) de umanitate: un filosof [!] umanitar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
umanitar a. 1. ce interesează umanitatea sau cultura umană: studii umanitare; 2. care se ocupă de interesele omenirii: filozof umanitar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UMANITÁR, -Ă, umanitari, -e, adj. Care urmărește, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanității. – Din fr. humanitaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)