ULIGÁIE s. f. (Reg.) Uliu; erete. – Din uliu + gaie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne uligáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu ulĭ și gaĭe și cu buligaĭ). Șoricar, un fel de ulĭ (búteo).
Sursa: Dicționaru limbii românești
uligaie f. Zool. șorecar. [Compus din uliu și gaie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a