UDĂTÚRĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda+ suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a udătură, udături s. f. băutură alcoolicăSursa: Dicționar de argou al limbii române
udătúră s. f., g.-d. art. udătúrii; pl. udătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită udătúră f., pl. ĭ. Felu de a uda: așa udătură (ca: o ploaĭe bună) halal ! Vest. Băutură: nicĭ mîncare, nicĭ udătură. Est. Bucate preparate la foc (nu uscăturĭ), ca: borșu, sarmalele, friptura și chear [!] și brînza: Ĭa [!] s´apropia, Și îĭ aducea Prînz de udătură, Vin de băutură (Mîn. Argeș). Fertură [!], sorbitură. V. legumă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
udătură f. 1. efectul udării; 2. tot ce servă țăranului spre a face mămăliga să lunece pe gât (ceapă, borș, varză, castraveți; cartofi, terciu): altă udătură n’aveau CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UDĂTÚRĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)