ÚDMĂ s. f. v. uimăSursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a údmă f., pl. e (vgr. oidma și oidema, d. oidéo, unflu [!]; ngr. idima. V. edemă. P. oĭ = u, cp. cu usuc 1). Orĭ-ce inflamațiune a unuĭ ganglion linfatic. – Și uĭmă (ca vreĭnic îld. vrednic. V. adenită, bubon, tragăn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
udmă f. Mold. Tr. V. uimă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÚDMĂ s. f. v. uimă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)