tăút, tăuți, s.m. – Slovac. Tăuții Măgherăuș, Tăuții de Sus, Tăuții de Jos: localități limitrofe orașului Baia Mare. „Au fost odată aici niște slovaci aduși poate pentru lucrul minelor și de aceea i se zice tăuți” (Iorga 1906: 79). – Din magh. tóth „slovac” (Galdi cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Tăuț (Logofătul) m. mare cancelar sub Ștefan cel Mare și sub fiul său Bogdan: el încheiă în 1510 un tractat de pace între Sigismund al Poloniei și Bogdan, apoi în 1513 fu trimis la Constantinopole să închine de bună voie Moldova Turcilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a