TĂSMĂLÚȚĂ, tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tăsmălúță, V. tasma.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tăsmălúță (reg.) s. f., g.-d. art. tăsmălúței; pl. tăsmălúțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TĂSMĂLÚȚĂ, tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)