TĂINUÍT, -Ă, tăinuiți, -te, adj. 1. Ascuns, ferit, tainic. ♦ Discret. 2. Neștiut de alții, secret. – V. tăinui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tăĭnuít, -ă adj. Taĭnic, ascuns, retras: poĭana tăĭnuită (Al.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
tăinuit a. ascuns, misterios: în poiana tăinuită unde sbor luciri de lună AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TĂINUÍT, -Ă, tăinuiți, -te, adj. 1. Ascuns, ferit, tainic. ♦ Discret. 2. Neștiut de alții, secret. – V. tăinui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
tăinuit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul tăinui