țărăit adv. cu țărăita, puțin câte puțin: a plăti cu țărăita. [V. țărăì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
țărăit n. sbârnăitul greierilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȚÂRÂÍT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȚÂRÂÍT, -Ă, țârâiți, -te, adj. v. ȚÂRÂI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
țârâít1 adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țârâít2 s. n., pl. țârâíturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ȚÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚÂRÂÍT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȚÂRÂÍT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȚÂRÂÍT, -Ă, țârâiți, -te, adj. v. ȚÂRÂI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
țârâít1 adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țârâít2 s. n., pl. țârâíturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ȚÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚÂRÂÍT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
târâit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul târâi
țârâit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul țârâi