tarsaná, V. tersana.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TÂRSẤNĂ, târsâne, s. f. 1. Împletitură din păr negru de cal sau de capră, din care se fac băieri, frânghii, nojițe pentru opinci etc. 2. (Înv.) Țesătură aspră de păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct de piele. – Din bg. tărsina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
târsấnă (pop.) s. f., g.-d. art. târsấnei; pl. târsấne Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită târsână f. 1. legătură din păr de cal a opincilor; 2. barbă mare. [Lat. TRASSENA, funie, laț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TÂRSẤNĂ, târsâne, s. f. (Pop.) 1. împletitură din păr negru de cal sau de capră, din care se fac băieri, frânghii, nojițe pentru opinci etc. 2. (înv.) Țesătură aspră de păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct de piele. – Din bg. tărsina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TÂRSẤNĂ, târsâne, s. f. 1. Împletitură din păr negru de cal sau de capră, din care se fac băieri, frânghii, nojițe pentru opinci etc. 2. (Înv.) Țesătură aspră de păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct de piele. – Din bg. tărsina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a târsấnă (pop.) s. f., g.-d. art. târsấnei; pl. târsấne Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
târsână f. 1. legătură din păr de cal a opincilor; 2. barbă mare. [Lat. TRASSENA, funie, laț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TÂRSẤNĂ, târsâne, s. f. (Pop.) 1. împletitură din păr negru de cal sau de capră, din care se fac băieri, frânghii, nojițe pentru opinci etc. 2. (înv.) Țesătură aspră de păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct de piele. – Din bg. tărsina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)