TẤRNĂ, târne, s. f. (Reg.) I. 1. Coș de nuiele, mai larg la gură decât la fund (prevăzut cu două toarte); coșarcă, târnog. ♦ Stup de albine făcut din nuiele împletite. 2. Unealtă de pescuit pești mici, făcută din nuiele împletite. 3. Vas mare cu care se transportă mâncarea lucrătorilor la câmp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Var.: târn s. n.] – Cf. bg. trăvna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tấrnă (unealtă) (pop.) s. f., g.-d. art. tấrnei; pl. tấrneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
târnă f. 1. coș sau traistă pentru merinde; 2. stup făcut din nuiele lipite cu pământ. [V. târn].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TẤRNĂ, târne, s. f. (Reg.) I. 1. Coș de nuiele, mai larg la gură decât la fond (prevăzut cu două toarte); coșarcă, târnog. ♦ Stup de albine făcut din nuiele împletite. 2. Unealtă de pescuit pești mici, făcută din nuiele împletite. 3. Vas mare cu care se transportă mâncarea lucrătorilor la câmp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Var.: târn s. n.] – Cf. bg. trăvna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚÁRNĂ s. f. v. țarină1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țárnă, V. țarină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȚÁRNĂ s. f. v. țarină1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țắrnă, V. țărînă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țărnă f. Mold. țărână: începe a-și arunca țărna depe cap ca buhaiul CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚẮRNĂ s. f. v. țărână.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)