TÂRG, târguri, s. n. 1. Loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ◊ Târgul de fete = serbare populară anuală, tradițională, care are loc pe Muntele Găina, în Țara Moților, și cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele. 2. Operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg (1); p. gener. operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguiala. ◊ Loc. adv. La spartul târgului = la sfârșit de tot, târziu. ◊ Expr. A face (sau a încheia) târg(ul) cu cineva = a încheia cu cineva, o tranzacție comercială. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț. ♦ (Pop.) Învoială, acord, înțelegere. 3. Așezare orășenească (mai mică). ♦ (Pop.) Centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial. – Din sl. trŭgŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a târg s. n., pl. tấrguriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
târg n. 1. od. oraș: sate și târguri; 2. azi, orășel, loc de târg: a se duce la târg; 3. loc public într’un oraș unde se vând cele trebuincioase pentru nevoile vieții: a se duce în târg; 4. reunire la târg: zi de târg; 5. epoca când se ține târgul: târgul Moșilor; 6. învoeală de preț, cumpărătoare: a se ajunge cu târgul. [Slav. TRŬGŬ, bâlciu și locul unde se ține: târgul servia ca centru de schimb între produsele regiunii muntoase și cele din șes].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TÂRG, târguri, s. n. 1. Spațiu mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ◊ Târgul de fete = serbare populară anuală, tradițională, care are loc pe Muntele Găina, în Țara Moților, și cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele. 2. Operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg (1); p. gener. operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguială. ◊ Loc. adv. La spartul târgului = la sfârșit de tot, târziu, ◊ Expr. A face (sau a încheia) târg(ul) cu cineva = a încheia cu cineva o tranzacție comercială. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzări sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț. ♦ (Pop.) învoială, acord, înțelegere. 3. Așezare orășenească (mai mică). ♦ (Pop.) Centrul unui oraș; partea orașului unde se află centru comercial. – Din sl. trŭgŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)