TÂMPLÁ vb. I. v. întâmpla.Sursa: Dicționarul limbii române moderne TẤMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TẤMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tấmplă s. f., g.-d. art. tấmplei; pl. tấmpleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tâmplă f. partea laterală a capului, între ochiul și urechea. [Lat. TEMPLA = TEMPORA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
tâmplă f. iconostas. [Lat. TEMPLA = TEMPLUM: românește cu sensul restrâns].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TẤMPLĂ1, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
TẤMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)