TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține o tutungerie sau care vinde țigări, tutun etc. – Tc. tütüncü.Sursa: Dicționarul limbii române moderne TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tutungíu s. m., art. tutungíul; pl. tutungíi, art. tutungíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tutungíŭ m. (turc. tütüncü). Vînzător de tutun. Fumător: mare tutungiŭ maĭ eștĭ ! – Fem. -gĭoaĭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tutungiu m. vânzător de tutun. [Turc. TÜTÜNDJI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)