TURNÁRE1, turnări, s. f. Acțiunea de a turna1; turnat1. – V. turna1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TURNÁRE2, turnări, s. f. Acțiunea de a turna2; turnat2. – V. turna2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TURNÁRE s.f. Acțiunea de a turna și rezultatul ei; înregistrare pe peliculă a scenelor unui film. [< turna].
Sursa: Dicționar de neologisme
turnáre s. f., g.-d. art. turnắrii; pl. turnắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită turnáre f., pl. ărĭ1. Acțiunea de a turna.
Sursa: Dicționaru limbii românești
turnare f. acțiunea de a turna.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TURNÁRE1, turnări, s. f. Acțiunea de a turna1; turnat1. – V. turna1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
TURNARE2, turnări, s. f. Acțiunea de a turna1; turnat2. – V. turna2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
turnare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul turna