Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele turnător:

TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



turnător, -oare, turnători, -oare s. m., s. f., adj. (peior.) informator, denunțător, delator
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

turnătór s. m., pl. turnătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

turnătór, -oáre adj. și s. Care toarnă (lucrător): turnător de clopote, de tunurĭ, de litere.
Sursa: Dicționaru limbii românești

turnător m. cel ce toarnă metale: turnător de clopote, de litere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)