TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor1, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TURMALÍNĂ s.f. Mineral cristalizat, format din silicații unor metale și conținând bor, piatră semiprețioasă de culoare roșie, verde sau violetă, folosit și în optică, în radiotehnică etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline].
Sursa: Dicționar de neologisme
TURMALÍNĂ s. f. mineral din silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu cu bor, cristalizați și frumos colorați, folosit ca piatră semiprețioasă, în industria optică, în radiotehnică etc. (< fr. tourmaline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
turmalínă s. f., g.-d. art. turmalínei; pl. turmalíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *turmalínă f., pl. e (fr. tourmaline, d. Turamáli, în insula Ceylon). Min. O peatră (boro-silicat de aluminiŭ, sodiŭ, magneziŭ saŭ fer [!]) care, pin [!] frecare, se electrizează și polarizează lumina.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor1, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)