Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele turcaleț:

TURCALÉȚ s. m. v. turculeț.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


turcaleț s. n. sg. fese, dos
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

turcaléț (zmeu) s. n., pl. turcaléțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

turcaléț n., pl. e (bg. tŭrkalec, care se rostogolește, d. tŭrkalĕam, rostogolesc). Zmeŭ de forma pereĭ și care, cînd e înălțat, se clatină mereŭ, pe cînd cel în patru colțurĭ e stabil. – Se numește și zmeŭ turcesc (pin [!] confuziune cu Turc).
Sursa: Dicționaru limbii românești

TURCALÉȚ s. m. v. turculeț.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

turcaleț s. n. sg. fese, dos
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

turcaléț (zmeu) s. n., pl. turcaléțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

turcaléț n., pl. e (bg. tŭrkalec, care se rostogolește, d. tŭrkalĕam, rostogolesc). Zmeŭ de forma pereĭ și care, cînd e înălțat, se clatină mereŭ, pe cînd cel în patru colțurĭ e stabil. – Se numește și zmeŭ turcesc (pin [!] confuziune cu Turc).
Sursa: Dicționaru limbii românești