TUNĂRÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a tunări; bombardare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne tunărire f. canonadă: cu tunărirea înfricoșătoare de bombe BALC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
tunărire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul tunări