TUNSOÁRE, tunsori, s. f. Tuns1; fel de a (se) tunde; tunsură. – Tuns2 + suf. -oare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tunsoáre s. f., g.-d. art. tunsórii; pl. tunsóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
tunsoáre f., pl. orĭ. Acțiunea saŭ felu de a tunde.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tunsoare f. tunsul oilor și timpul când se face.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUNSOÁRE, tunsori, s. f. Tuns1; fel de a (se) tunde; tunsură. – Tuns2 + suf. -oare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)