Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele tundră:

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu mușchi și cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra].
Sursa: Dicționar de neologisme

TÚNDRĂ s. f. formațiune vegetală din regiunea subarctică, din mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici. (< fr. toundra, rus. tundra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Reg.) Haină țărănească, largă și lungă până la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

țúndră, țúndre, s.f. (reg.) 1. haină țărănească largă și lungă de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

țúndră (-re), s. f.1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără.
Sursa: Dicționarul etimologic român

țundră, țundre s. f. (înv.) prostituată
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

țúndră (reg.) s. f., g.-d. art. țúndrei; pl. țúndre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țúndră f., pl. e (ung. cundra, condra, candra; rut. cundri, zdrențe). Trans. Sarică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Reg.) Haină țărănească, largă și lungă până la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)