TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TUNÁR, tunári, s. m. ~ 2. (Arg.) Autorul unui tun (4); infractor (mare, renumit); spărgător; hoț de locuințe. [R. Zafiu – Diversitate stilistică în româna actuală]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
tunár s. m., pl. tunáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tunár m. (d. tun). Artilerist.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tunar m. artilerist.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)