TUMULÁR, -Ă, tumulari, -e, adj. Care aparține unui tumul, privitor la un tumul; p. ext. de mormânt, funerar. – Din fr. tumulaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TUMULÁR, -Ă adj. De mormânt; funerar. [Cf. fr. tumulaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
TUMULÁR, -Ă adj. referitor la tumul; (p. ext.) de mormânt, funerar. (< fr. tumulaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tumulár adj. m., pl. tumulári; f. tumuláră, pl. tumuláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *tumulár, -ă adj. (d. lat. túmulus, mormînt; fr. -aire). De mormînt: peatră [!] tumulară. V. funerar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tumular a. relativ la morminte: piatră tumulară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUMULÁR, -Ă, tumulari, -e, adj. Care aparține unui tumul, privitor la un tumul; p. ext. de mormânt, funerar. – Din fr. tumulaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)