TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TUL s.n. Țesătură de mătase sau de bumbac foarte subțire și ușoară. [Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța].
Sursa: Dicționar de neologisme
TUL [TÜL] s. n. țesătură de mătase sau de bumbac, subțire și ușoară. (< fr. tulle, germ. Tüll)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tul (-luri), s. n. – Țesătură foarte fină. Fr. tulle.Sursa: Dicționarul etimologic român TU L’AS VOULU, GEORGE DANDIN! (fr.) tu ai vrut-o, George Dandin! – Molière, „George Dandin”, act. I, scena 7. Cuvinte de reproș pe care și le adresează eroul ori de câte ori se vede înșelat de soția sa de neam mare. În sens general, reproș ironic: ți-ai făcut-o cu mâna ta.Sursa: Dicționar enciclopedic tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ. Troll).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
tul (fr.) [pron. tül] s. n., (sorturi) pl. túluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*tul și tĭul n., pl. urĭ (fr. tulle, după numele orașuluĭ Tulle [Francia], unde aŭ fost primele fabricĭ de tul). Un fel de pînză (de bumbac orĭ de lînă) foarte supțire [!] și transparentă. V. fludă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tul n. țesătură în formă de rețea foarte subțire și ușoară: tuluri și dantele (= fr. tulle).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)