TRĂITÓR, -ÓARE, trăitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor. 2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [Pr.: tră-i-] – Trăi + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a trăitór (rar) (tră-i-) adj. m., pl. trăitóri; f. sg. și pl. trăitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
trăitór, -oáre adj. Care trăĭește în mod obișnuit: om trăitor la munte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
trăitor a. și m. care trăiește: trăitor la țară GR. AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TRĂITÓR, -OÁRE, trăitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor. 2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [Pr.: 4tră-i-] – Trăi + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)