TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din fr. trousse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRÚSĂ s.f. Geantă, cutie în care se țin instrumente sau obiecte de strictă necesitate (folosite în exercitarea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); (p. ext.) totalitatea unor asemenea ustensile. [< fr. trousse].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRÚSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr. trousse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse. – Der. trusou, s. n., din fr. trousseau.Sursa: Dicționarul etimologic român trúsă s. f., g.-d. art. trúsei; pl. trúseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trúsă f., pl. e (fr. trousse). Geantă saŭ cutie care conține maĭ multe instrumente necesare unuĭ medic, inginer, meseriaș orĭ călător: o trusă de chirurgie, de călătorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesii sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din fr. trousse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)