TRIVIALIZÁRE, trivializări, s. f. Faptul de a trivializa. [Pr.: – vi-a-]. – V. trivializa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRIVIALIZÁRE s.f. Faptul de a trivializa. [< trivializa].
Sursa: Dicționar de neologisme
trivializáre (-vi-a-) s. f., g.-d. art. trivializắrii; pl. trivializắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRIVIALIZÁRE, trivializări, s. f. Faptul de a trivializa. [Pr.: -vi-a-] – V. trivializa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
trivializare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul trivializa