TRIVALÉNȚĂ, trivalențe, s. f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. – Din fr. trivalence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TRIVALÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. [< fr. trivalence].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a unui element chimic de a fi trivalent. (< fr. trivalence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trivalénță s. f., g.-d. art. trivalénței; pl. trivalénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRIVALÉNȚĂ, trivalențe, s. f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. – Din fr. trivalence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
trivalenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul trivalent
trivalentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul trivalent
