TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei. – V. tritura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TRITURÁRE s.f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire, pulverizare. [< tritura].
Sursa: Dicționar de neologisme
trituráre s. f., g.-d. art. triturắrii; pl. triturắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRITURÁRE, triturări, s. f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei. – V. tritura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
triturare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul tritura
