TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRÍTIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton și doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRÍTIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton și doi neutroni, prin reacții nucleare. (< fr. tritium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trítiu [tiu pron. tiu] s. n., art. trítiul; simb. TSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)